doamneee am ajuns acasa! deci nu`mi vine sa cred ca am ajuns…ca sunt intreg, ca inca mai respir. asta a fost de departe una dintre cele mai de cacat de zile pe care le`am avut…EVER. deci inca nu pot sa ma trezesc…vin una dupa alte, toate tampeniilor posibile. aceasta este a doua oara cand scriu acest post..l`am mai scris odata acum 5 minute, am dat Publish….si nu s`a salvat..1200 de cuvinte pierdute..asa ca…here it goes again.
totul a inceput cu venirea mea de la munca[ultimele 12 ore petrecute in sala aia
tocmai ce am vorbit cu patronul la telefon, oficial s`a inchis, oficial am ramas fara loc de munca..yeeey....]am intrat in casa, am bagat ceva la ghiozdan, un dush mic ca deh…e un dezastru in sala aia, si pe la 9:30 m`am bagat in pat cu gandul sa dorm, in 2 secunde am adormit, si nu`ti zic ma ca la 10:30 vine maicamea toata serioasa ma trezeste si`mi zice “trezeste`te ca trebuie sa TE DUCI PANA LA BANEASA, sa ii duci lu fractu niste acte, am ramas masca, m`am ridicat, planul de bataie era sa urmatorul, ma duc pana la prietena lui, imi da bani de drum si ma duc sa ii duc actele, zis si facut…chem taxiul, care ajunge exact cand ma pregateam sa plec pe jos spre cea mai apropiata statie de taxiuri, si ii zic sa se grabeasca, trebuie sa ajung la aeroport, si nu`ti zic ma ca incepe tipu sa alerge masina cu 90 la ora pe stradute, trece de 2 ori pe rosu, si reuseste sa ma aduca in 15 minute in partea cealalta a orasului, la ora de varf, cobor, intru in curte, sun la usa, ciocan[ca doar ma grabeam], si intr`un final raspunde tatal tipei…si imi spune “am coborat sa iti dau eu banii ca ea e in baie” si`mi intinde o hartie de 10 lei….am ramas prost in fata usii, vreo 5 secunde n`am stiut ce sa fac, sa rad, sa il injur, …pana la urma am luat banii si m`am urcat in taxiu[deci imi da duse 10 lei pentru drum pana la bucuresti si innapoi, in ideea in care doar taxiu pana acolo facuse 9 lei...buuuun..], cu acelasi entuziasm ma aduce tipul innapoi de unde ma luase, si ma duc spre locul de unde se face autostopul spre bucuresti, prefer autostopul din mai mule motive: 1.este mult mai ieftin, 2.comfortul este de 10 ori mai bun ca`n microbuz, 3.ajungi de 2 ori mai repede, pentru ca soferul nu se freaca cu 70 la ora cum fac aia de microbuz 4. poate chiar ai ocazia sa ai si o conversatie placuta si interesanta cu soferul. asa. si ma urc in masina, in 40 de minute eram la Baneasa, ma dau jos, il sun pe fratimiu care`mi zice foarte calm “pai acu intru in examen, ne vedem cam in 30 de minute” si inchide, raman mut….la 2 min imi da mesaj ca el are masina parcata pe undeva prin apropiere pe o straduta, sa il astept la masina, si dai si gandeste`te unde si`a parcat asta masina, ca la ce trafic era te durea mintea, intr`un final o gasesc, si dupa 20 de minute apare si el alergand, grabit tot[eu in prostia mea credeam ca ii dau alea, le duce si ma duce acasa, de unde frate] ii zic, pai si eu? ce fac? ma duc calare pe matura acasa?” , imi da 50 de lei, imediat dupa ce`i spun cati bani mi`a dat scumpa lui prietena[ca doar e o scumpa nu?.....], plec spre statia de RATB[sau cel putin unde tineam eu minte ca este], si cand ajung…santier in constructie…si da`i si cauta alta statie ….intr`un final o gasesc, iau un bilet si o intreb pe tipa daca poate sa`mi spuna ce cursa merge la gara de nord[pentru ca eu in masina nu ma mai urc iar pana acasa....pentru cei care nu stiu, eu sufar de o forma de claustrofobie mai ciudata:) mi se face rau in spatii mici, mai ales daca se si deplaseaza, nu imi vine sa vomit, nu e rau de masina, pur si simplu o senzatie de sufocare, plus caldura pe care am avut`o cand am venit...astia au anuntat 17 grade dar se simteau ca de 40...plus aglomeratia, era coada de la Casa Presei pana la Baneasa...deci..vreo 3 km..pe 3 benzi...]si urmez indicatiile tipei “la semaforul ala, e statia, te urci si ajungi la Gara de Nord”, si asa fac, ajung in statie, vine 205, si ma urc…dupa vreo 2 statii…incep eu sa`mi dau seama de greseala tâmpã pe care a facut`o cretina de la bilete, mi`a zis sa ma urc in traseul bun..dar a gresit statia, si uite asa, incet incet eu ma departam tot mai mult de gara de nord, pregand spre celalat capat al traseului, dar priveste partea buna, macar am apucat sa vad parti ale bucurestiului de care nici nu stiam ca exista
) periferii, chestii d`astea, ma rog, si ajung la capatul traseului[ vreo 20 de minute in total], si in sfarsit pleaca autobuzul spre Gara de nord, statia mult ravnita, dupa alte 50 de minute de stat in soare si mirosuri insalubre in sfarsit ajung la gara de nord[sau gara de norod cum ziceau cei de la vacanta mare, si pe buna dreptate ca asa e][off topic, frate, la ultimul stop, inaine de gara de nord, am vazut cea mai tare pitzi
) bruneta, cu tencuiala de 1 cm pe fata, suuuper bronzata, genul ala "roasted chicken", dar cu niste ochelari Police de iti pica fata, si cu trasaturi misto, pacat de tencuiala aia, ah..si`am uitat sa mentionez..conducea un Porche 911 GT.....]ajung in gara, descopar cu fericire ca urmatorul tren pleaca in 30 de minute, iau bilet, si ma asez pe peron in asteptarea izbavirii, vine trenul, ma urc, gasesc compartimentul si intru[era gol..nu`mi venea sa cred ce noroc pe mine..noroc care avea sa se schimbe curand..] dupa ce ma instalez bine pe un scaun, intra o tipa[care nici acum nu am inteles daca era din Alba si invata in PLoiesti, sau era din Alba si invata in Bucuresti dar venise odata in Ploiesit..ma rog], se aseaza, toate bune si frumoase pana acum., exact inainte sa plece trenul…bine lovitura de gratie, in compartiment intra un tata, cu copilul de zece ani are era retardat mintal. la propriu. si se aseaza fix in fata mea, nici la stanga nici la dreapta, din 4 locuri libere..tocmai pe ala…., si tot drumul pana la Ploiesti am avut parte de sunete dezarticulate, de tot felul de mici sunete pe care scotea , inumane, la un moment dat aveam impresia ca o sa se innece…oricum…oribil. de ce spun asta…pentru ca eram dupa aproape 5 ore de cacaturi, de nervi, de spume, de caldura infernala, de mirosuri insuportabile, de oameni cretini, nu am nimic copii care au disabilitati, imi pare sincer rau pentru ei, pentru ghinionul de a se naste asa, dar in acelasi timp am tot respectul pentru parintii lor, care se dedica si se implica pana la capat. pentru ei, tot respectul. doar ca …nu atunci, nu acolo…in nici un caz nu a fost un plus de buna stare pentru mine.
si in sfarsit , dupa ce am scapat si de asta, am ajuns acasa, am intrat aici, si am zis sa scriu frate..ca…trebuie, nedormit de 40 de ore:) dar totusi cu memoria intacta. cam asta a fost de fapt toata ideea, sa ajung, sa`l scriu si sa dorm. si l`am scris..1200 de cuvine in cap, am dat save…si cand l`am verificat..erau doar DOUA randuri scrise…si uite asa s`a pierdut prima varianta. asa a aparut aceasta
app..azi e Marti…3 CEASURI RELE